Lesbiene, gayi, bisexuali, transsexuali la ACCEPT |
Nr. 7, martie 2001. Editor, web design: Bogdan Honciuc |
|
Lesbiene, gayi, bisexuali, transsexuali la ACCEPT |
Nr. 7, martie 2001. Editor, web design: Bogdan Honciuc |
| Subiectul
lunii:
Unde mergem si de ce? Viata socialã a minoritãtilor sexuale din România Numãrul pe luna aprilie
al buletinului “lgbt@accept” va fi axat pe subiectul: “Minoritãti
sexuale marginalizate. Bisexualitate, transsexualitate, transgender, intersexualitate”.
Asteptãm contributiile si întrebãrile dvs., pânã
la 15 martie 2001, pe adresa: CP 34-56 Bucuresti sau accept@fx.ro.
|
Cãtre: Dl.
Ion Iliescu, Presedinte al României
Bruxelles, 1 Februarie 2001 Stimate domnule, În
primul rând, as dori sã vã felicit cu ocazia
alegerii dumneavoastrã în Senat si a numirii dumneavoastrã
ca Lider al Grupului [denumirea partidului] din Senat. Vã doresc
numai succese pentru anii care urmeazã.
Cu stimã, Joke
Swiebel
|
Asociatia ACCEPT le-a trimis o scrisoare deschisã SenatorilorBucuresti, 13 februarie 2001
Stimate Doamne, Stimati Domni,
Asociatia ACCEPT vã solicitã introducerea pe ordinea de zi si adoptarea proiectului de lege privind armonizarea unor prevederi din Codul Penal si Codul de Procedurã Penalã cu Rezolutia 1123/1997 a Consiliului Europei, initiat de Guvernul României si adoptat de Camera Deputatilor la 28 iunie 2000. Proiectul de lege cuprinde, printre altele, abrogarea articolului 200 Cod Penal referitor la relatiile între persoane de acelasi sex.
ACCEPT vã face aceastã solicitare întrucât:
- În nici o tarã din Europa nu mai existã un “articol 200” împotriva homosexualilor, iar homosexualitatea nu este asociatã cu infractiuni grave precum violul si pedofilia, pe care Asociatia ACCEPT le condamnã cu fermitate. Aceste infractiuni trebuie sã fie pedepsite, însã prin articole unice, indiferent de orientarea sexualã a infractorului. Proiectul adoptat de Camera Deputatilor instituie acest principiu si vã solicitãm sã-l adoptati si dumneavoastrã.
- Prin adoptarea acestui proiect de lege, România îsi va respecta angajamentele internationale si va institui egalitatea în fata legii a tuturor cetãtenilor sãi, indiferent de orientarea lor sexualã. Articolul 200 neagã persoanelor cu orientare sexualã diferitã de a majoritãtii drepturi fundamentale (dreptul la viata privatã, la liberã asociere si la liberã exprimare), instituind o discriminare prin lege. Indiferent cum ar fi reformulat, articolul 200 va fi o lege specialã pentru homosexuali si va atrage criticile Consiliului Europei, Uniunii Europene, cancelariilor occidentale si organizatiilor de drepturile omului.
Prin votul dumneavoastrã puteti elimina aceastã discriminare.
- Tendinta politicã din Europa este de a asigura egalitatea în drepturi a persoanelor de orientare homosexualã cu persoanele de orientare heterosexualã si de combatere a discriminãrii pe baza orientãrii sexuale. Din aceastã cauzã Consiliul Europei si Uniunea Europeanã au pozitii nenegociabile în ceea ce priveste abrogarea articolului 200.
Astfel, Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei (APCE) a adoptat recent douã recomandãri care urmãresc îmbunãtãtirea statutului juridic si social pentru gay, lesbiene si bisexuali si combaterea homofobiei (Recomandarea 1474/2000 cu privire la situatia gay-lor si lesbienelor în tãrile membre ale Consiliului Europei si Recomandarea 1470/2000 cu privire la acordarea statutului de refugiat sau imigrant pentru gay, lesbiene si partenerii lor).
Pozitia fermã a Consiliului Europei se poate materializa în reluarea monitorizãrii României, fapt care ne-ar scoate din rândul statelor europene democratice si moderne.
În ceea ce priveste Uniunea Europeanã, prin Rezolutia din 17 septembrie 1998, Parlamentul European preciza cã “nu-si va da acordul cu privire la aderarea unei tãri care, prin legislatia sau politica sa, violeazã drepturile omului în cazul persoanelor de orientare homosexualã”. Aceastã pozitie clarã a Uniunii Europene este reflectatã si în articolul 13 al Tratatului de laAmsterdam, în care orientarea sexualã este unul dintre criteriile de nediscriminare. România va trebui sã respecte litera si principiul Tratatului, dupã cum la Helsinki (în decembrie 1999), Consiliul European a confirmat faptul cã îndeplinirea tuturor criteriilor de la Copenhaga reprezintã baza pentru aderarea la Uniunea Europeanã, si a adãugat cã tãrile candidate “trebuie sã îsi asume valorile si obiectivele Uniunii Europene, asa cum au fost stabilite de Tratate.”
Comisia Europeanã a semnalat problematica articolului 200 în fiecare raport anual cu privire la progresul înregistrat de România în vederea aderãrii.
De decizia Dumneavoastrã depinde confirmarea statutului României de garant al drepturilor si libertãtilor fundamentale ale omului, fapt ce decurge din calitatea sa de stat democratic.Doamnelor si Domnilor Senatori, suntem constienti cã se exercitã o presiune asupra Dumneavoastrã, în special de cãtre diverse institutii religioase, pentru mentinerea în vigoare a articolului 200. România este însã un stat laic în care legea trebuie sã fie în puterea Dumneavoastrã, în conformitate cu înalta responsabilitate de a asigura baza legislativã pentru ca respectarea drepturilor omului sã fie realitate.
Prin votul dumneavoastrã puteti arãta cã România este un stat democratic în care toti cetãtenii sunt supusi acelorasi legi, pentru aceleasi fapte.Cu respect si cu speranta cã ne veti rãspunde, precizându-ne punctul dumneavoastrã de vedere,
Al dumneavoastrã,
Florin Buhuceanu
Presedinte al Asociatiei ACCEPT
Top
Întâlnirea organizatiilor de drepturile omului, la ACCEPTLiga Pro Europa, Comitetul Român Helsinki (APADOR-CH), Romani CRISS si Asociatia ACCEPT au organizat, luni, 12 februarie 2001, la sediul ACCEPT, o întâlnire a organizatiilor cu activitate în domeniul apãrãrii drepturilor omului si a promovãrii valorilor civice în România. În afarã de organizatori, la întâlnire au mai fost reprezentate Programul PHARE pentru Romi / MEDE, GRADO, LADO, Salvati Copiii, Amnesty International, Fundatia pentru o Societate Deschisã, Societatea de analize feministe AnA, Fundatia pentru Dezvoltarea Societãtii Civile.
La sfârsitul unei dezbateri care a durat câteva ore, participantii au remis presei o scrisoare deschisã adresatã Presedintilor Senatului si Camerei Deputatilor, scrisoare pe care v-o prezentãm în întregime:
Bucuresti, 12 februarie 2001
Domnule Presedinte Nicolae Vãcãroiu, Domnule Presedinte Valer Dorneanu,
Reprezentantii urmãtoarelor organizatii neguvernamentale, cu obiective în domeniul apãrãrii drepturilor omului si promovarea valorilor civice în România, vã solicitã adoptarea în regim de urgentã a unei proceduri functionale, eficiente si transparente care sã permitã accesul liber al reprezentantilor oricãrei organizatii neguvernamentale la textele proiectelor de lege, din momentul introducerii lor în Parlament, precum si la lucrãrile comisiilor de specialitate.
Organizatiile semnatare au desfãsurat de-a lungul anilor, fiecare conform obiectivelor sale, activitãti vizând îmbunãtãtirea legislatiei si armonizarea acesteia cu standardele europene.
Pentru ca Parlamentul sã asigure transparenta procesului legislativ si pentru ca societatea civilã sã poatã fi un adevãrat partener de dialog, este esential accesul liber la proiectele de legi si la lucrãrile comisiilor.Cu speranta unei cooperãri reciproc benefice, [semneazã]
Manuela Stefãnescu, Presedintã, APADOR-Comitetul Helsinki;
Vera Cîmpeanu, Vicepresedintã, Asociatia ACCEPT;
Florentina Bocioc, Coordonator Centru ANA, Societatea de Analize Feministe (ANA);
Mihai Popescu, Presedinte, Grupul Român pentru Apãrarea Drepturilor Omului (GRADO);
Georgiana Macavei, Coordonator de programe, Liga pentru Apãrarea Drepturilor Omului (LADO);
Istvan Haller, Coordonator de program, Liga Pro Europa;
Costel Bercus, Director Executiv, Romani CRISS-Centrul Romilor pentru Interventie Socialã si Studii;
Renate Weber, Presedintã, Fundatia pentru o Societate Deschisã.
Top
Lesbienele se regrupeazã
În zilele de 6 si 7 februarie a avut loc o serie de discutii ale lesbienelor la sediul ACCEPT, cu scopul de a stabiliza grupului de lesbiene într-un cadru social oferit de viata asociativã de la ACCEPT si în vederea realizãrii unei pagini a lesbienelor în buletinul de fatã. Au fost propuse 18 subiecte pentru pagina din buletinul “lgbt@accept” si au fost sugerate urmãtoarele activitãti sociale pentru femei: concursuri sportive (ping-pong, poker, fotbal, tenis), excursii de o zi sau douã zile la munte/mare, cu contributii personale ale participantelor, cu studierea posibilitãtii ca Asociatia ACCEPT sã le sprijine financiar pe cele care, din motive pecuniare, nu pot sã se alãture grupului. Pentru a le contacta, scrie pe adresa ACCEPT, - CP 34-56, Bucuresti, sau, pe e-mail, la accept@fx.ro, specificând: “Pentru Grupul de femei”, sau sunã la 01/252.16.37.
Top
Pozitiile unor fosti si actuali demnitari fatã de chestiunea homosexualitãtii
Continuã seria declaratiilor culese din presa româneascã si redactate de AlexSValer Dorneanu, Presedintele Camerei Deputatilor (la momentul declaratiei, Presedinte al Consiliului Legislativ al Parlamentului)
“Modificarea continutului material al unor infractiuni privitoare la viata sexualã a fost determinatã de optiunea abrogãrii, sub presiunea unor exigente externe, a articolului 200. […] se opereazã, în legãturã cu continutul normativ al unor infractiuni (…), unele insuficient fundamentate stiintific, iar altele netinând seama de preceptele moralei în general si ale moralei crestine în special.”
(“Adevãrul”, 19 mai 1998, — Consiliul Legislativ obiecteazã la abrogarea art. 200 din Codul Penal, privind homosexualitatea)
Ion Predescu, Senator PDSR de Dolj si Secretar de Stat al Comisiei Juridice a Senatului, la vremea respectivã Vicepresedinte al Comisiei Juridice
“Este o gresealã fundamentalã, deoarece, dacã este discutabil alineatul 1 al articolului 200, celelalte alineate, care incrimineazã faptele sãvârsite fatã de minori, împotriva vointei persoanei vãtãmate, sunt deosebit de grave si nu se poate sã nu fie pedepsite. Oricât de ‘avangardiste’ ar fi conceptiile initiatorului, existã limite dincolo de care nu se poate trece.
(“Libertatea”, 20 mai 1998, — Schimbãrile la Codul penal sunt niste imbecilitãti)
Marin Cristea, Deputat PDSR de Giurgiu, idem la momentul declaratiei
“[…] considerã initiativa colegilor sãi din Parlament, aflati pe bãncile majoritãtii, în chestiunea abrogãrii articolului 200 din Codul Penal ca fiind împotriva fiintei umane si a moralei crestine. [Cristea] considerã cã în chestiunea homosexualilor nu are nici un motiv sã fie tolerant, [spunând] cã lumea interlopã de pe întreg mapamondul este plinã de homosexuali cu influente puternice în structurile de decizie la nivelul conducerii unor tãri, exercitând presiuni puternice pentru adoptarea unor legi speciale menite sã le garanteze libertãtile sexuale. ”
(“Cronica Românã”, 7 iulie 1998 – Deputatul PDSR Marin Cristea, intolerant cu homosexualii)
Ecaterina Andronescu, Ministrul Educatiei si Cercetãrii, la vremea respectivã deputat PDSR
“Poate, uneori, trebuie sã acceptãm ceea ce nu putem schimba”
Citatã de Adrian Coman în buletinul “ACCEPT” (nr. 27, ianuarie 2000), în urma întâlnirii publice dintre cetãteni si parlamentari cu tema “Evaluarea activitãtii parlamentarilor” organizatã de Asociatia Pro Democratia (APD), în cadrul programului “Alegeri 2000”, 9 decembrie 1999.
(Va urma)
Top
Scrisoarea luniiAdrian Vantiu, Cluj-Napoca (prin e-mail):
[...] Nu stiu de ce, dar cazul recent al lui Adrian Costin [Georgescu] mã face sã mã tulbur din nou, sã derulez drama lui Brandon Teena din filmul “Bãietii nu plâng niciodatã”. Aparent, nu existã nici o legãturã între cele douã istorii. Decât faptul cã ambele reprezintã realitatea. Nu realitatea mea sau a ta. Ci, pur si simplu, REALITATEA, asa cum este ea. Nu stiu, de asemenea, în ce mãsurã îl poate ajuta pe Adrian faptul cã sunt alãturi de el, cã încerc sã trãiesc revolta, dezamãgirea si deziluzia sa.
Stiu doar atât: cã nu este singur în aceastã luptã. Cã, desi spatial suntem departe unii de altii, prin speranta noastrã, prin sentimentul apartenentei la o comunitate de fiinte la fel de normale ca si noi, prin comunicarea noastrã - nu întotdeauna facilã, dar existentã - si prin capacitatea noastrã de a accepta normalitatea tuturor vom iesi întotdeauna cu capul sus, vom reusi sã dãm glas vocilor noastre, vom reusi sã ne impunem ca si personalitate, ca si inteligentã si creativitate umanã.
N. ed: Acesta este doar unul din multele mesaje de încurajare si sprijin pe care Adrian Georgescu si Asociatia ACCEPT le-au primit de la persoane fizice si diverse organizatii din tarã si din strãinãtate. Am ales aceastã scrisoare pentru cã ea le enuntã, practic, pe toate celelalte la un loc. În plus, este, probabil, cea mai emotionantã dintre ele. Adrian Georgescu si Asociatia ACCEPT multumesc, si pe aceastã cale, lui Adrian Vantiu si tuturor celor care au trimis mesaje de încurajare si sprijin.
Top
Evenimentul anului în OlandaPe data de 12 septembrie 2000, Camera Deputatilor din Parlamentul Olandez (Tweede Kamer) a aprobat, cu 109 voturi pentru si 33 împotrivã, proiectul de lege privind cãsãtoria persoanelor de acelasi sex. Pe data de 19 decembrie, Senatul (Eerste Kamer der Staten Generaal) l-a a aprobat, la rândul sãu cu majoritate de voturi. Aceastã lege dã posiblitatea cuplurilor de gay sau lesbiene de a adopta copii; însã legea prevede numai adoptia copiilor din Olanda. Cuplurile de acelasi sex trebuie – în cadrul unei proceduri de adoptie – sã se supunã acelorasi conditii ca si partenerii de sex diferit. În cazul unui copil provenind din afara Olandei pe care pãrintii doresc sã-l înfieze, adoptia devine posibilã numai în momentul în care copilul dobândeste cetãtenia olandezã.
Un primar tolerant
Primãriile din Olanda nu au voie sã refuze oficierea unei astfel de cãsãtorii. Ofiterii stãrii civile care totusi ar avea probleme de constiintã au libertatea de a refuza oficializarea ceremoniei.
Primãria Amsterdamului a anuntat însã cã nici unul dintre functionarii sãi nu va refuza oficiereaunei asemenea ceremonii.
Noul primar al Amsterdamului, Job Cohen va fi maestrul de ceremonii în cadrul manifestãrii organizate de COC Netherlands si Gay Krant - o ceremonie de cãsãtorie în masã a cuplurilor gay/lesbian, la 1 aprilie anul acesta..
Înainte de a deveni primarul Amsterdamului, Job Cohen a îmbrãcat functia de Secretar de Stat în cadrul Ministerului de Justitie al Olandei si este unul dintre artizanii proiectului de lege referitor la cãsãtoria între persoanele de acelasi sex.
Initiativa pentru ceremonia din 1 aprilie apartine vechiului ofiter de justitie Jan-Wolter Wabeke. Pe plan politic, intiativa a apartinut deputatilor Van de Burg, Van der Stoel si Boris Dittrich. Acestia vor fi prezenti ca oaspeti de onoare la eveniment.
Deputata lesbianã olandezã vs. controversata chestiune a cãsãtoriilor gay/lesbian
Cei mai drastici oponenti ai cãsãtoriilor între persoanele de acelasi sex sunt micile partide crestine (SGP, Christen Unie). CDA (Partidul Crestin Democrat) a decis sã lase votul parlamentarilor sãi la libera lor alegere, considerând cã este o chestiune de constiintã. Patru membri ai CDA au votat pentru. Gerda Verburg a fost unul dintre ei.
Opinia ei este cã dacã doi oameni se iubesc, vor sã o si arate, spunându-si fiecãruia: «vreau sã am grijã de tine si sã fiu cu tine la bine si la rãu». În aceastã privintã, trebuie asiguratã egalitatea între heterosexuali si homosexuali. Acest principiu a determinat-o pe membra Partidului CDA sa voteze pro. Cu toate cã Partidul Crestin Democrat este un partid eminamente religios, nu existã un punct de vedere oficial în privinta acestui subiect. Este o chestiune ce tine de minoritatea sau majoritatea punctelor de vedere. Reactiile cele mai negative au venit din partea micilor partide crestine care erau de pãrere cã CDA ar fi trebuit sã voteze în unanimitate contra.
Gerda Verburg spune însã cã ideile si conceptiile despre cãsãtorie ale acestor partide crestine diferã de ale ei; membrii acestor partide considerã cã uniunea prin cãsãtorie, dintre femeie si bãrbat, este datã de Dumnezeu. Statul olandez cunoaste însã de aproximativ 200 de ani separarea bisericii de cãtre stat. În cazul cãsãtoriei, aceastã separare este si mai evidentã: cãsãtoria civilã este forma statalã si juridicã pe care o îmbracã o relatie. Aceastã formã aduce cu sine atât drepturi cât si obligatii.
Gerda Verburg locuieste de ani de zile cu prietena sa. A fost întotdeauna deschisã în ceea ce priveste relatia sa - si nici nu s-ar putea concepe altfel, având în vedere cã este o persoanã publicã. Cu toate cã amândouã duc o viatã deschisã de cuplu, ele sunt religioase practicante si participã la evenimentele culturale locale din orãselul Woerden, în care locuiesc. Desi a votat pentru legalizarea cãsãtoriilor între persoane de acelasi sex, Gerda si prietena sa nu au planuri de cãsãtorie. Votul ei înseamnã dorinta ca relatia cu partenera sa sã poatã fi recunoscutã si vãzutã la fel ca orice relatie heterosexualã. Este vorba despre protectie juridicã, grijã si atentie, pensie în caz de deces al unuia dintre parteneri, asigurãri etc.
Pãrerea Gerdei este cã proiectul de lege privind cãsãtoria între persoanele de acelasi sex nu este bine finalizat; din grabã, nu s-au finalizat aspecte privind consecintele în cadrul Comunitãtii Europene, drepturile în cadrul statelor membre si cum poate cãlãtori în strãinãtate un cuplu cãsãtorit de acelasi sex.
Un alt subiect important privind cãsãtoria gay/lesbian îl reprezintã înfierea copiilor. Dupã pãrerea Gerdei Verburg, dragostea pe care un copil o primeste de la un cuplu heterosexual nu diferã prin nimic de dragostea primitã de la un cuplu de orientare homosexualã. De asemenea, standardul model al rolurilor (mamã/tatã) nu mai apartine timpurilor noastre. Deputata este convinsã cã un copil poate gãsi un model oriunde în jurul sãu.
Gerda Verburg a crescut în mijlocul unei familii cu 10 copii. Copilãria si educatia pe care a avut-o au ajutat-o sã devinã ceea ce este astãzi. În cadrul familiei, a fost încurajatã sã fie si sã devinã ceea ce doreste. Tot în familie a învãtat ce înseamnã sã fii tolerant, sã ai întelegere si sã-ti ajuti aproapele.
De ce s-a înscris în Partidul Crestin Democrat? Dupã însesi spusele ei, CDA duce o politicã de rãspundere, cu conceptii sãnãtoase în privinta functionãrii si rãspunderii oamenilor si organizatiilor. Este împotriva dezvoltãrii societãtii la cheremul pietei de desfacere, asa cum pledeaza Partidul Liberal Olandez. Si, poate în primul rând, pentru cã este foarte religioasã. Pentru Gerda Verburg, Biblia este o sursã de inspiratie.
(Corespondentã specialã de la Camelia Stanciu din Olanda)
... Si în România
Învãtãmânt si homosexualitate în România: iatã doi termeni a cãror alãturare ridicã multe perechi de sprâncene. Un prieten din Deva, elev în clasa a XI-a la un liceu cotat, îmi povestea consternat cum, la ora de anatomie, profesoara “explica” faptul cã homosexualii sunt “deviati din punct de vedere genetic”, ”bolnavi psihic” si cã ei reprezintã un pericol social grav, o amenintare la adresa sãnãtãtii biologice si mentale. Aceste afirmatii au fost sustinute de cãtre elevii clasei, prin ridiculizarea homosexualitãtii si printr-o serie de remarci rãutãcioase, usor de imaginat. Acest caz cu sigurantã nu este unic: tendintele homofobe sunt induse si alimentate de familie, scoalã, bisericã - institutii cu un rol fundamental în formarea intelectualã, moralã si socialã a tânãrului.
În acest context, într-o tarã în care societatea, prin institutiile de “educare”, legifereazã moral homofobia, o surprizã plãcutã a constituit-o dezbaterea a cãrei temã era formulatã în acest fel: “Cãsãtoria între persoanele de acelasi sex în dreptul international si în dreptul comparat al drepturilor omului”. Aceastã dezbatere a avut loc în data de 17 ianuarie a.c., în sediul Facultãtii de Drept din Bucuresti, fiind coordonatã de asist. univ. conf. Liviu Popescu. Desi douã din afisele care au fost lipite în facultate si care anuntau dezbaterea au dispãrut în chip miraculos chiar în ziua în care urma sã aibã loc aceastã discutie, iar pe un alt afis au apãrut, în chip la fel de miraculos, inscriptii homofobe, dezbaterea în sine s-a desfãsurat neasteptat de civilizat. La discutie au participat în unanimitate studenti, acestia fiind în numãr de aproximativ saptezeci. Majoritatea studia Dreptul, însã erau câtiva si de la Facultatea de Limbi Strãine si de la Filosofie.
Desi timpul limitat, de numai o orã, nu a permis detalierea amãnuntitã, domnul Liviu Popescu a prezentat situatia legislatiei existente în Germania si în Franta, în privinta cãsãtoriei între persoane de acelasi sex; de asemenea, s-a ridicat problema distinctiei între “public” si “privat”. Participantii nu s-au manifestat ostil si nu au existat polemici. Cadrul discutiei era neutru si viza în exclusivitate juridicul. Este un pas important faptul cã, într-o institutie de învãtãmânt, problema homosexualitãtii este dezbãtutã în mod decent si civilizat, de pe o pozitie neutrã. De aceea, personal salut initiativa si lipsa de prejudecãti a domnului asist. univ. conf. Liviu Popescu precum si deschiderea studentilor fatã de o problemã atât de controversatã în România si atât de dureroasã încã pentru un segment al populatiei care numãrã mult mai mult decât douã mii de oameni - cum în mod eronat considerã domnul Senator Gyorgy Frunda.
(Teodor Christian)
Top
Stiri externeFiica vicepresedintelui SUA este lesbianã.
Mary Cheney, fiica lui Dick Cheney, este lesbianã. Ea a asistat, în 20 ianuarie a.c., împreunã cu partenera sa, la investirea lui George W. Bush în functia de presedinte al Statelor Unite. Într-un interviu acordat ziarului “The New York Times”, mama acesteia, Lynne Cheney, a refuzat sã vorbescã despre orientarea sexualã a fiicei sale, spunând: “Nimic nu mi se pare mai neplãcut pentru o tânãrã femeie ca mama ei sã-i facã publicã viata personalã.” Lynne Cheney, care este scriitoare, a publicat în anul 1981 un roman intitulat Surorile, în care a descria relatia dintre douã lesbiene. Întrebatã despre acest subiect, mama lui Mary a spus: “E doar un roman. Cred cã se face prea mult caz de povestea asta.”De Sfântul Valentin, 400 de gayi s-au cãsãtorit în Mexic.
În data de 14 februarie, 200 de cupluri gay s-au cãsãtorit simbolic, în semn de protest fatã de lipsa recunoasterii legale a cãsãtoriilor între persoanele de acelasi sex. Claudia Hinojosa, activistã lesbianã, a declarat presei: “Este un moment istoric, care marcheazã sfârsitul unei perioade marcate de tãcere si fricã.”O treime din gayii de culoare din SUA sunt seropozitivi.
Un studiu, dat publicitãtii de cãtre Centrul American de Control si Prevenire a Bolilor în data de 5 februarie a.c., aratã o îngrijorãtoare crestere a cazurilor de infectãri cu virusul HIV în rândul tinerilor gay de culoare din Statele Unite. 30% acestia, spre deosebire de 3% din gayii asiatici, 7% din albi si 15% din hispanici, sunt seropozitivi. Explicatia datã de specialisti este cã gayii afro-americani sunt mai putini dispusi sã îsi recunoascã homosexualitatea, drept urmare nu se regãsesc în publicul tintã al intenselor campanii anti-SIDA nationale adresate gayilor. Ceea ce este si mai îngrijorãtor este cã mai putin de o treime din numãrul tinerilor infectati care au participat la studiu stiau cã sunt seropozitivi. Studiul a fost realizat în Baltimore, Dallas, Los Angeles, Miami, Seattle si New York.Cher îsi face mea culpa.
În cadrul unei dicutii “chat” pe internet la sfârsitul anului trecut, cântãreata americanã Cher a regretat momentele în care nu putea accepta cã fiica ei, Chastity Bono, este lesbianã. “E groaznic când pãrintii nu te acceptã asa cum esti. Îmi dau seama cât de mult am gresit cu Chas[tity]. Stiam cã este lesbianã încã dinainte de a sti ea însãsi - si nu am vrut sã accept asa ceva. Mi-a fost imposibil sã vorbesc cu ea când mi-a spus cã este îndrãgostitã de o femeie. Desi pare imposibil, sfãtuiesc pãrintii sã-si accepte copiii asa cum sunt, sã nu facã si ei greseala mea. Altfel, copiii vor crede cã au gresit cu ceva si se vor îndepãrta pentru totdeauna de pãrinti.” Cher a refuzat sã vorbeascã multi ani cu si despre fiica sa. Recent, ele s-au împãcat.Cuplurile homosexuale vs. adoptia de copii, în Suedia.
Un raport al Parlamentului Suediei înaintat Guvernului si dat publicitãtii într-o conferintã de presã în data de 31 ianuarie aratã cã nu existã nici un motiv pentru a nu legaliza adoptiile de copii de cãtre cuplurile de gayi sau lesbiene. Juristul Goeran Ewerloef a arãtat cã, conform unui studiu amãnuntit, copiii care trãiesc cu pãrinti de acelasi sex nu se deosebesc prin nimic de cei proveniti din familii heterosexuale.
Top
Paul Constantin, patronul Discotecii“Casablanca, la primul sãu interviu:
CLIENTII GAY SUNT MAI CIVILIZATI SI MAI STILATI DECÂT CEI HETEROInterviu consemnat de Bogdan Honciuc
În primul rând, as dori sã vã întreb cum v-a venit ideea de a deschide usile discotecii “Casablanca” pentru minoritãtile sexuale?
Au fost douã aspecte care m-au determinat sã iau aceastã decizie. În primul rând, lipsa clientilor. În vara anului trecut, au început sã vinã din ce în ce mai putini clienti, prin urmare încasãrile au scãzut dramatic. În aceeasi perioadã, am citit într-un ziar – nu mai tin minte care, mi se pare cã “Ziua” – un articol în care douã persoane din comunitatea gayilor se cãinau cã nu aveau un loc al lor unde sã se întâlneascã. M-am gândit atunci cã as putea sã ofer eu acest loc comunitãtii gay. Si l-am oferit.Care a fost reactia personalului discotecii când le-ati prezentat propunerea dvs.?
La început, personalul a reactionat ciudat. ...Nici mie nu mi-a venit foarte usor, trebuie sã recunosc, însã foarte curând ne-am obisnuit cu totii.Cum apreciati rezultatele initiativei dumneavoastrã, la o jumãtate de an de la prima searã dedicatã gayilor si lesbienelor?
Noi suntem bucurosi cã numãrul de clienti a crescut fatã de perioada anterioarã, însã numai vinerea si sâmbãta, în serile gay. Ca o urmare firescã, si încasãrile au crescut. Nu foarte mult, dar eu unul mã declar satisfãcut.Cum ati colaborat cu Asociatia ACCEPT?
Foarte bine. Sunt niste oameni foarte seriosi.Din punctul dvs. de vedere – ca patron de discotecã si persoanã particularã – considerati cã existã deosebiri între clientii heterosexuali si cei de orientare homosexualã? Dacã da, care ar fi acestea?
Personal, sincer, dupã ce au trecut sase luni – nu. Ca patron, remarc o diferentã, în sensul cã am o bilã neagrã fatã de clientii heterosexuali. Fatã de clientii homosexuali am numai cuvinte de laudã. Sunt mult mai civilizati si mai stilati. Am avut onoarea sã cunosc printre ei diverse personalitãti – nu are sens, desigur, sã dau nume – pe care altfel nu aveam ocazia sã le vedem în “Casablanca”. Într-un cuvânt, clientela gay este de un nivel net superior celei hetero.Presa scrisã si televiziunile au acoperit pe larg subiectul “Casablanca”. Considerati cã presa a fost corectã sau cã a exagerat?
Dacã mã gândesc foarte bine, nu m-a deranjat nici un articol, jurnalistii au fost foarte corecti. Pe unii dintre ei îi cunosteam dinainte. Dupã mine, nu s-a exagerat cu nimic. Vreau sã vã mai spun un lucru – acesta este primul interviu pe care îl dau. Pânã acum, am refuzat permanent, pentru cã sunt un om discret si nu îmi place sã apar în presã. Dumneavoastrã ati avut noroc. Ati venit din partea ACCEPT-ului iar colaborarea cu dvs. îmi face plãcere.Mã bucur. Dar cu Politia ati avut probleme? Care este punctul dvs. de vedere referitor la razia din 19 ianuarie 2001, care a descumpãnit comunitatea gay/lesbian din Bucuresti?
Nu am avut probleme cu Politia, iar razia respectivã nu a fost comandatã special pentru “Casablanca”, ci a fost o operatie de rutinã, s-a fãcut în toatã Capitala, în mai multe discoteci si cluburi. Asadar, nu a fost o operatiune care a dorit sã facã rãu, ci o actiune normalã [sic!] a Politiei pentru a cãuta droguri, nereguli financiare etc. Nu s-a gãsit nimic în neregulã aici. N-am primit nici mãcar o amendã de doi lei, ceea ce este foarte bine – alte discoteci au avut amenzi si de 80 de milioane.Am auzit zvonuri cum cã nu ati primit nici o amendã pentru cã ati stiut de razie de dinainte si v-ati putut pregãti. E adevãrat?
Nu, nu aveam cum sã aflu. În primul rând, Politia ia decizia de a organiza o astfel de actiune cu zece minute înainte.Care sunt planurile dvs. de viitor în ceea ce priveste atragerea din ce în ce mai multor clienti? V-ati gândit sã vã extindeti activitatea?
Încercãm mereu sã organizãm seri speciale, fiecare cu specificul ei. De exemplu, în seara asta [14 februarie a.c.] organizãm ceea ce noi am numit “Valentine Gay” si, printre altele, facem o bãtaie cu pop-corn. Am fãcut baluri mascate, un revelion special, petrecere în pijama – si-o sã facem si mai multe ca sã-i atragem. O sã avem o politicã a preturilor foarte bunã pentru clienti, în sensul cã n-o sã urcãm preturile, asa cum ar fi normal sã o facem (si asta cred cã se vede, avem preturile cele mai mici, comparativ cu alte cluburi). De asemenea, mã gândesc sã facem foarte curând intrarea pe bazã de legitimatii individuale si n-o sã mai intre decât cei care sunt cuminti si-si vãd de treabã. Pentru cã, ati vãzut, ca în orice discotecã, intrã tot felul de oameni si eu cred cã în cazul “Casablanca” trebuie sã existe un control minimal. Pe de altã parte, am încercat sã organizãm seri gay si în afara weekend-ului, dar nu merge. Oamenii au serviciu... În plus, s-au obisnuit sã vinã vinerea si sâmbãta, când, priviti, am liste întregi de mese rezervate, si e abia miercuri.Care ar fi sfatul dvs. pentru patronii care s-ar gândi sã porneascã o afacere similarã?
Sfatul meu? I-as sfãtui sã n-o facã (râde). De ce? Pentru cã au mai încercat vreo doi si nu le-a mers. Ce se întâmplã este cã eu sunt primul care a venit cu aceastã idee, care a iesit pe piatã cu ea în Bucuresti, de fapt în România, iar ideea mea a prins si oamenii s-au obisnuit aici. Încercãrile celorlalti au esuat lamentabil – nu se duce nimeni la ei. Clientii vin tot la mine, le place aici. Am si preturile mai modeste, facem atmosferã, avem programe speciale, stripperi, iar clientii sunt din ce în ce mai numerosi.Vã multumesc si vã doresc mult succes în continuare.
Adresa: Sala Polivalentã din Parcul Tineretului, Bucuresti.
Puteti contacta Disco Club “Casablanca”, pentru rezervãri sau alte detalii, la numãrul de telefon 01/330.12.06.
Top
Unde merg persoanele lgbt din Cluj-Napoca? Interviu cu Robert Varga, Presedintele Asociatiei “Attitude!” În ciuda conducerii extremiste, Clujul este mai putin homofob decât alte orase românesti
Interviu consemnat de Bogdan Honciuc
Când a fost creatã, Attitude! si-a concentrat activitatea predominant la nivel local, “specializându-se”, dacã vrei, în organizãri de petreceri pentru comunitatea LGBT localã. Care este situatia de acum? A rãmas Attitude! o organizatie a clujenilor sau tinde sã devinã, asa cum intentiona initial, o organizatie regionalã?
Întâi de toate doresc sã clarific, o datã pentru totdeauna, cu prilejul acestui interviu, faptul cã Asociatia Attitude! nu a avut , nu are nici un fel de legãturã si nici nu se va ‘specializa’ în organizarea de petreceri pentru comunitatea LGBT . Într-adevãr aceste petreceri, organizate încã din 1998 cu mult înainte ca asociatia noastrã sã existe, au reprezentat o motivatie în plus pentru existenta unei organizatii care sã promoveze drepturile unei comunitãti LGBT locale atât de active si numeroase. Confuzia a apãrut din cauza implicãrii unor persoane în ambele proiecte, atât al asociatiei cât si al petrecerilor, ceea ce nu consider cã este în defavoarea cuiva având în vedere cã asociatia a apãrut din sânul comunitãtii LGBT locale si se vrea a reprezenta aceastã comunitate. Attitude! este, în prezent, o asociatie a homosexualilor si lesbienelor din Cluj-Napoca. Pozitionarea, din toate punctele de vedere, a orasului nostru în Transilvania permite organizatiei noastre sã devinã un factor coagulant la nivel regional pentru comunitatea LGBT. Acest lucru este însã un proiect de viitor; asociatia noastrã trebuie mai întâi sã se impunã si fortifice la nivel local. Intentia noastrã însã se îndreaptã clar înspre a deveni o organizatie regionalã puternicã.Stiu cã, de Revelion 2001, o mare petrecere a fost organizatã în barul Maxim din Cluj-Napoca. Se mai organizeazã petreceri acolo? Cui trebuie sã se adreseze doritorii?
În momentul actual, în Cluj-Napoca nu se organizeazã nici un fel de petreceri gay-lesbian. Din câte am înteles, se doreste deschiderea unui club privat lgbt în viitorul apropiat. Asociatia noastrã, fiind si un punct de informare, va anunta prompt orice activitate socialã de acest gen. Anul acesta, dealtfel, intentionãm sã re-editãm, cu modificãrile de rigoare, pliantul ‘Gay-Guide Cluj‘, apãrut pentru prima oarã în 1999.Care este aportul lesbienelor si al transsexualilor la activitãtile sociale?
Este permisã intrarea lesbienelor si a transsexualilor. Din observatie personalã, pot sã vã spun cã numãrul lesbienelor este uneori de 1/3 din persoanele participante. Unul din proiectele viitoare ale asociatiei noastre se referã chiar la problematica lesbienelor.Aveti probleme cu autoritãtile locale (Politia etc.) sau cu populatia din zona în care au loc activitãtile sociale? Din câte stiu,este o regiune dominatã de Partidul România Mare, care neagã minoritãtilor sexuale drepturi fundamentale.
În urma alegerilor locale din 2000, situatia în Cluj-Napoca s-a schimbat mult. Cu toate ca în fruntea Primãriei clujene a rãmas tot [Gheorghe Funar], avem un viceprimar maghiar si un consiliu local majoritar anti-extremist. Personal mã mirã si pe mine faptul cã, date fiind cele spuse de tine, nu avem probleme cu autoritãtile locale. La nivelul Politiei, a existat întotdeauna întelegere pentru rezolvarea problemelor apãrute în comunitate. Chiar si petrecerile au loc în imediata apropiere a sediului Politiei clujene, iar datoritã bunei organizãri, cu populatia din zonã nu au fost în nici un caz probleme.Cum apreciezi, în linii mari, viata persoanelor lgbt în Cluj-Napoca?
Având oportunitatea de a vedea majoritatea comunitãtilor lgbt din tarã si în special pe cele din Ardeal, pot sã spun cã orasul nostru este un loc propice, în standardele românesti, sãfii gay-lesbian. O parte din comunitatea localã nu realizeazã faptul cã se pot comporta mult mai deschis la Cluj-Napoca decât în altã parte. În ciuda conducerii extremiste, Clujul se dovedeste totusi a fi un oras vestic,intelectual ,cultural si mai putin homofob decât alte orase din România. Se pare cã extremistii sunt buni la vorbe, dar la fapte stau foarte prost, dovadã fiind si situatia actualã bunã a comunitãtii lgbt din Cluj-Napoca. Totusi, suntem în continuare departe de ceea ce ar trebui sã se înteleagã prin normalitate si egalitate în drepturi.Care sunt planurile de viitor ale Asociatiei Attitude! în acest sens?
Dorim o mai bunã implicare a Asociatiei Attittude! în problemele actuale ale comunitãtii lgbt locale. În acest sens, de la 1 februarie 2001, organizatia a început derularea programului “Dezvoltarea comunicãrii între Attitude! si grupul tintã din zona Cluj”, cu ajutorul financiar al Gay Pride Church Services Organisation din Olanda. De asemenea, se are în vedere afirmarea asociatiei noastre între organizatiile locale, participarea la forumuri ONG clujene si, nu în ultimul rând colaborarea/contactarea unor organizatii (în primã fazã) locale “prietene”, cu teluri si obiective apropiate. Personal, doresc sã realizãm o mai bunã colaborare, pe diverse planuri, cu ACCEPT, având în vedere cã suntem singurele organizatii cu scopuri similare din România. Urmãtorul pas în acest sens îl reprezintã proiectul “Triangle” de asistentã din partea ACCEPT, pentru consolidarea si dezvoltarea unor grupuri LGBT, printre care si Asociatia Attitude!. De asemenea, se are în vedere, în viitorul apropiat, lansarea unui proiect local cu sprijinul UNAIDS, pentru prevenirea infectãrii cu virusul HIV în comunitatea lgbt clujeanã.Multumesc si multã baftã!
Pentru detalii, contactati Asociatia Attitude! la adresa de e-mail attitude_ro@hotmail.com
Top
Adrian Coman:
De ce nu merg în Cafeneaua ActorilorÎn iulie 2000 nu am fost lãsat sã intru în Cafeneaua Actorilor pentru cã sunt gay. Doi tineri pe post de «bodygard» mi-au explicat, în usa tavernei si fãrã ocolisuri, cã patronul nu mai vrea homosexuali în localul sãu. Nu mi-a venit sã cred ce auzeam, însã mi-au repetat-o pânã când am înteles cã nu era nicidecum o decizie de moment (în «pragul unui atac de nervi» al patronului), ci o actiune premeditatã.
Manevra de a curãta localul de noi, persoane etichetate dupã orientarea sexualã, a reusit sã goleascã taverna pentru câteva zile, si sã o goleascã aproape de tot, dat fiind cã majoritatea clientilor erau gay sau lesbiene. Ei bine, dupã câteva zile, directiunea onor cafenelei a fost impresionatã de balanta plãti/venituri, ce se înclinase în defavoarea ultimelor. Si, cum banul primeazã, minunea a tinut trei zile, iar unii iubitori de persoane de acelasi sex au reînceput sã populeze localul – nestingheriti de aceastã datã din directia conducerii buticului.
Aici, la ACCEPT, am decis cã nu vom face nici un fel de actiuni de protest, considerând cã acestea ar face de fapt mai degrabã reclamã buticului discriminatoriu. Am decis însã cã vom descuraja cheltuiala economiilor comunitare LGBT în taverna cu pricina, atâta timp cât patronul nu a catadicsit sã -si cearã scuze sau sã arate în vreun fel cã regretã decizia cu pricina.
În situatia de fatã, nu poate decât sã îmi parã rãu pentru demnitatea unora care merg acolo, în special cã sunt printre ei si activisti gay sau lesbiene. De asemenea îmi pare rãu sã constientizez cã, la «Cafeneaua Actorilor» victimele discriminãrii fac favoruri, pe banii lor, tocmai acelor care i-au discriminat...
Top
Unde (nu) mergem si de ce?
Adrian BarbuLa prima vedere mi-a surâs ideea de a(-mi) rãspunde la aceastã întrebare. Trãiam sub impresia cã s-a schimbat ceva. Ei bine, dupã o analizã atentã, am observat cã nu s-a schimbat mare lucru ...si cã tot nu avem unde sã mergem.
Ar fi de prisos si totodatã imposibil sã enumãr aici “locurile” în care se întâlnesc persoanele lgbt, fie în Bucuresti sau oriunde în tarã. Nu pentru cã lista ar fi lungã, ci dimpotrivã, dacã e sã ne gândim bine la un loc în care nu te astepti sã aparã vreodatã Politia si sã te ridice pentru cã esti o astfel de persoanã, locurile acestea sunt foarte putine.
Personal, îmi doresc un loc discret, linistit si fãrã prea mult fum de tigarã, în care sã pot merge cu prietenul meu, sã zicem într-o marti seara, sã ne privim si sã ne soptim nimicuri fãrã a ne uita mereu în jur.
Ei bine, acest loc nu existã. Chiar în Bucuresti, unde lumea (se zice cã) este mai tolerantã si mai civilizatã, iesirea în oras a unui gay înseamnã autocenzurã si simturile alerte la orice miscare sau privire mai dubioasã.
Unii mi-ar putea replica: “Încearcã Disco Casablanca”. De acord. Desi e zgomotos, plin de fum si nu foarte discret, în Casablanca poti sã mergi linistit... în weekend. Dar cu restul sãptãmânii cum rãmâne?
Mã veti îndemna, poate, sã mã duc în locuri mai centrale, mai “curãtele”. Hm... Mai gânditi-vã. Deunãzi stãteam cu câtiva amici (gayi si lesbiene) la o bere în”Lãptãria lui Enache”, local cu pretentii, nu-i asa, unde întâlnesti toatã protipendada Bucurestiului… La a doua comandã, chelnerul, vizibil agasat de clientii sãi minoritari, a refuzat pur si simplu sã ne mai serveascã, trimitând-o pe colega lui, o fatã drãgutã care însã a refuzat sã ne explice de ce nu ne mai serveste chelnerul responsabil cu masa noastrã. Nu mai comentez.
Nu-mi doresc un loc numai al persoanelor lgbt, îmi doresc sã mã simt bine oriunde merg. Si-mi vine greu sã mã resemnez. Am douãzeci de ani si nu vreau sã fac asta. Nu vreau sã ajung sã merg... putin peste hotare ca sã beau o bere cu prietenul meu marti seara. Cam asta e.
Top
Din biblioteca ACCEPT. Cronica de carteSEXUALITÃTI OCCIDENTALE
Autori - Phillipe Aries si Andre Bejin
Editura Antet, Oradea
1998
Fizicianul este uimit de relativitatea spatiului si timpului; teoria lui Einstein îl uluieste. Omul de culturã va fi uimit de relativitatea unor valori aparent universal-valabile; aceste valori pot pãrea infailibile într-un anumit spatiu si timp - atunci când acestea sunt împãrtãsite de majoritate si, eventual, oficializate si promovate de institutii publice. Astfel, cel mai adesea, fiinta umanã vietuieste sub semnul "de la sine înteles-ului", al "prea bine cunoscut-ului", postulând fãrã drept de apel un anumit cadru de raportare la lume.
În biblioteca Accept-ului o nouã carte si-a fãcut aparitia: o carte care ne smulge din cotidianul tiparelor rigide; ni se dezvãluie caracterul relativ al moralei sexuale în raport cu variate timpuri si spatii. Sexualitãti occidentale - acesta este titlul sub care Phillipe Aries si André Bejin reunesc eseurile unor participanti la un seminar în cadrul cãruia au fost discutate diversele aspecte ale sexualitãtii occidentale. Perioada anticã si medievalã, modernitatea pânã în timpurile pe care azi le trãim, Atena si Roma, Europa bântuitã de crestinismul catolic - toate acestea si încã multe altele se întâlnesc în paginile cãrtii de fatã si reveleazã cititorului diversitatea sexualã. Castitatea, homosexualitatea, cãsãtoria sunt numai câteva dintre subiectele care au constituit prilejul unor dezbateri complexe. Lucrarea induce cititorului curiozitate si detasare, oferindu-i capacitatea de a întelege variate mentalitãti dominante în diferite epoci si culturi; dar, mai ales, lectura cãrtii îi va permite sã exclame încrezãtor: "I accept human diversity!"
Teodor Christian
Top
Gay în liceuTop
Teodor Christian
Am asemãnat, nu o datã, fiinta umanã cu o “cutie neagrã”, precum aceea cu care este prevãzut un aparat de zbor. În aceastã cutie se înregistreazã tot ceea ce se petrece la bord; regulile însã prevãd ca informatia continutã sã fie accesatã numai în ciscumstante speciale. În spatiul uman, prejudecãti bine înrãdãcinate transformã, nu de putine ori, fiintele în “cutii negre” care trec, tãcute, unele pe lângã altele – fãrã sã le transparã lumea interioarã, în complexitatea ei unicã.
Comunicarea dintre oameni ar trebui sã însemne mai mult decât articularea unor sunete, menite sã nu tulbure sufletele adormite de prea multã vreme. A ne exprima deschis si liber trãirile - aceasta este prima treaptã a comunicãrii. Iar în cazul anumitor trãiri, cuvintele nu sunt suficiente; ele doar ne orienteazã cãtre ceea ce este indicibil. O astfel de trãire inefabilã care se contureazã lãuntric ar putea fi iubirea. Însã, în lumea “mântuitã” de douã mii de ani, durerea a înãbusit prea multã dragoste.
Prima zi de liceu mi-a adus sub raza privirii chipul celui cãtre care un sentiment tainic urma sã se reverse din acel moment pentru multã vreme… Un bãiat mai înalt decât mine, cu ochii cãprui si pãr ondulat – un bãiat aparent arogant, într-o oarecare mãsurã. Din momentul acela, totul s-a schimbat; am constatat cã, desi înainte eram destul de neglijent în privinta aspectului meu exterior, acum mã priveam deseori critic în oglindã. M-am întrebat, nu o datã, dacã ar putea cu adevãrat sã-l atragã ceva la mine. Adeseori, la ore, dacã mã implicam în vreun fel, îi urmãream reactia si aveam emotii sã nu par ridicol în ochii lui. Treptat, îl simteam pretutindeni cu mine; ieseam sã mã plimb, sperând cã întâmplarea va face sã-l întâlnesc. Abia plecam acasã de la scoalã si asteptam deja ziua urmãtoare, ca sã-i pot vedea gândurile; sentimentele si preocupãrile-mi gravitau tot mai mult în jurul lui.
În primele sãptãmâni nu am vorbit foarte des. De fapt, am observat cã preocupãrile noastre erau foarte diferite: el prefera stiintele exacte, pe când mie îmi plãcea mult literatura - mai ales poezia. Aceastã deosebire, însã, paradoxal, ne-a apropiat, cãci el mã ajutã uneori la matematicã iar eu la literatura românã, recomandându-i chiar anumite cãrti mai interesante.
Dupa ce am aflat unde locuieste, ieseam în fiecare searã sã mã plimb; treceam pe sub balconul lui, gândindu-mã cã în acele momente mã aflam aproape de el. Priveam lumina de la fereastra lui si mã întrebam ce face, la ce se gândeste.
Cu timpul, am ajuns sã ne vizitãm destul de des; adeseori gãseam pretexte sã-l caut. Au fost seri minunate în care povesteam, ascultam muzicã si eu eram atât de fericit cã pot fi lângã el, cã îl pot privi îndeaproape. În câteva rânduri mi-am trecut mâna prin pãrul lui, ca din întâmplare… Îi vorbeam despre multe lucruri - filosofie orientalã, literaturã, muzicã – dar, dincolo de acestea, as fi vrut sã îi spun mult mai mult. As fi vrut sã-i spun cã îl iubesc si cã nimic nu mã poate face atât de fericit ca posibilitatea de a fi cu el împreunã.
Stând de vorbã, am adus în discutie sentimentul iubirii. Îmi spunea, de multe ori, cã el se poate deschide într-o mai mare mãsurã fatã de o femeie decât fatã de oricare prieten; cã, lângã o fiintã femininã, el poate fi asa cum lângã nici un coleg sau amic nu poate; cã se întâmplã sã îi povesteascã lucruri pe care nici unui bãrbat nu i le-ar spune. Când eram pe stradã împreunã, vedeam cum privea unele femei care treceau si adeseori fãcea observatii în privinta lor. Nu pot spune cã eram indiferent la atitudinea lui. Mi-am dat seama cã sunt mai sentimental decât el si cã, poate si fiindcã îmi plãcea poezia, mã hrãneam mai mult cu emotii decât cu formule matematice. Am înteles cã singurele momente romantice pe care le-ar putea trãi ar fi alãturi de o iubitã - eu eram un simplu amic, nimic mai mult.
Când un bãrbat iubeste o femeie, îsi poate manifesta sentimentele destul de sincer; chiar dacã ea nu îi va rãspunde pe moment cu aceleasi emotii, el poate spera… Privirea insistentã, surâsul tãcut, crinul oriental si mult mai mult… Cât de firesti par, când un bãrbat iubeste o femeie. Însã când un bãrbat iubeste un alt bãrbat… Si eu îl iubeam! Simteam nevoia sã-i împãrtãsesc aceasta; sã-i arãt cã sufletul meu vibra pentru el. Însã nu a fost posibil.
Stiam cã el este heterosexual; simteam cã toatã dragostea lui e datã, iar mie îmi rãmâneau doar cuvinte cotidiene.
Într-o dimineatã de iarnã am ajuns la scoalã si m-am sprijinit de caloriferul care abia se încãlzea. Mi-am spus: “Acest calorifer îmi dã mai multã cãldurã decât sufletul lui” - si peste ochii mei, un val a acoperit câteva clipe imaginea culoarului. Mi-am sters lacrimile. Era dimineatã. Eram singur.
| Sfatul
psihologului
Beatrice Nica Consilier psihologic ACCEPT Beatrice asteaptã scrisorile voastre prin e-mail la beatricenica@hotmail.com sau prin posta obisnuitã, la CP 34-56, Bucuresti. Pentru consultatii (gratuite) la sediu, sunati la 01/252 16 37 pentru a vã face o programare. |
 |
Nota editorului: din motive care tin de confidentialitate, numele celor care îi scriu lui Beatrice vor fi modificate. Din motive de spatiu, scrisorile lungi vor fi rezumate.
.
M-am îndrãgostit de prietena mea cea mai bunã.
Ce sã fac...?
Dragã doamnã Beatrice Nica, Mãrturisesc cã îmi doresc sã vã scriu de multã vreme, dar niciodatã nu am stiut cum sã o fac mai bine, pentru a mã face înteleasã. Am 32 de ani, vârstã la care colegele ori rudele mele sunt deja cãsãtorite, au copii… iar eu nu. Vara trecutã am fost plecatã pentru trei luni la o prietenã, Roxana, în Suedia. Roxana este de origine românã, ne-am cunoscut în liceu, am fost cele mai bune prietene si am continuat sã tinem o relatie strânsã, chiar si dupã ce ea s-a stabilit, acum 10 ani, în Olanda. Când mi-a spus, acum vreo 5 ani, cã este lesbianã, nu am râs de ea sau de idee, pentru cã nu mã deranjeazã cu nimic, în general, ca oamenii sã aibã propriile lor alegeri, oricât de ciudate ar pãrea ele a fi. Dar am stiut cã ne vom întelege în continuare de minune, chiar dacã eu eram hetero. În varã, am cunoscut-o personal si pe prietena ei, Helena, o persoanã sensibilã si educatã… Relatia dintre ele, la momentul în care eu am sosit în Suedia, era destul de încordatã... În fine, este o poveste lungã, însã cert este
Desen de Diana Dincã
cã, încetul cu încetul, m-am îndrãgostit de Roxana si am fãcut pasul “acela” cu ea, într-o searã extraordinarã de august... A fost ca un miraj, ne-am înteles perfect - lucru care a înrãutãtit relatia dintre ea si Helena si, tind sã cred, a schimbat totul între mine si Roxana... Ne-am vãzut si dupã aceea în secret, în Ungaria. Roxana mi-a mãrturisit cã de multã vreme mã dorea si cã, în sfârsit, era fericitã. Si eu eram, însã stiam cã relatia noastrã s-a clãdit pe suferinta Helenei, si am hotãrât sã mã retrag. Am luat în considerare si distanta dintre mine si Roxana, care schimbã datele unei povesti de dragoste... În cele din urmã, recent ele s-au împãcat, cu ajutorul unui psiholog, iar eu m-am împãcat... cu ideea cã nu o pot avea pe Roxana. Problema mea este cã, la sfârsitul acestei povesti, am început sã-mi pun întrebãri referitoare la orientarea mea sexualã , pentru cã nici nu sunt sutã la sutã sigurã cã sunt lesbianã - cum de nu mi-am dat seama pânã acum, dacã asa este? Sunt sigurã doar de singurãtatea în care mã zbat, de aceea cer sfatul dumneavoastrã - Nu mã tem de ceea ce sunt, ori as putea fi, nu mã tem de mine, dar vreau sã stiu cine si ce sunt… Or, cum pot afla asta? Dacã pânã azi am tot ignorat sau amânat acest lucru, de mâine n-o mai fac. Vreau sã mã cunosc. Fãrã asta, este ca si cum nu as avea identitate… De aceea, cer un sfat avizat, cer pãrerea psihologului Beatrice Nica. Cu multumiri pentru îngãduintã,
Carmen
Dragã Carmen, întrebãrile pe care ti le pui sunt firesti. Ceea ce ai trãit, este, asa cum spui tu însãti, “un miraj”. Ai cunoscut aceastã laturã a ta într-un alt loc, parcã într-un alt timp, într-un miraj. Într-un spatiu în care oamenii nu mai sunt supusi prejudecãtilor sau au învãtat sã le depãseascã, în care oamenii au învãtat sã gândeascã liber, sã trãiascã cu simplitate si cu zâmbetul pe buze. În România, am învãtat sã gândim complicat, iar dacã lucrurile sunt simple noi trebuie sã le complicãm. Cât priveste Suedia… respiri un alt aer; lucruri care în alte pãrti par altfel, aici sunt firesti… si de aici poate un rãspuns la ceea ce ti s-a întâmplat. Dacã am da dreptate, lãsând la o parte mult invocata “ratiune”, unor studii psihiatrice, atunci oamenii se înscriu pe un continuu între heterosexualitate si homosexualitate, fiecare persoanã putând sã le dezvolte pe amândouã în grade diferite, nimeni nefiind 100% homo- sau heterosexual. Atunci, poate, dacã am accepta acest lucru, am întelege ce se întâmplã uneori cu simtãmintele celor de lângã noi.
Te-ai întrebat ce este cu tine. Te-ai gândit cã poate nevoia de tandrete, de mângâiere si, nu în ultimul rând, identificarea cu buna ta prietenã, faptul cã o stiai foarte bine, cã v-ati împãrtãsit o multime de lucruri, cã ati copilãrit împreunã, v-a fãcut sã vã regãsiti? În plus, în ceea ce te priveste, ai trãit o experientã care nu te-a lãsat indiferentã – si oricum nu cred cã ar fi avut cum sã te lase indiferentã. Ai putea sã schimbi personajele întâmplãrii trãite de tine? De pildã, imagineazã-ti cã Roxana nu ar fi existat sau, dacã da, ar fi fost o persoanã necunoscutã pe care ai fi întâlnit-o abia atunci. Ce s-ar fi întâmplat atunci ? Te-ai mai fi îndrãgostit de ea?
Vezi ce se aflã în interiorul tãu; de ce ai simtit ceea ce ai simtit; stiu, percepi totul ca pe un vis în care cenzura a murit brusc si în care te-ai simtit liberã, departe de orice prejudecatã. Dar nu a fost doar un vis cu un suflet pereche? Astept sã-mi mai scrii.Beatrice
TopEntertainment Profilul unui star
MARILYN MONROE
Florin Radu
Într-un fel, rolul lui Marilyn satisfãcea si elibera acea parte a personalitãtii ei -eternul feminin- care umplea un gol de imagine. Publicul simtea nevoia de a adora si de a identifica eternul feminin, iar ea îi dãdea un chip si un nume. Marilyn Monroe era candidã si libertinã, blândã si dominatoare. Trãia într-un ritm alert, dorind sã ajungã cineva. Cu o ambitie de invidiat, se strãduia si reusea sã obtinã orice - stia sã-si construiascã si sã-si mentinã imaginea de star, prin artificii de machiaj, rochii provocatoare si roluri potrivite. Construia o iluzie de care era imposibil sã nu te îndrãgostesti. La sfârsitul zilei însã, fãrã fard si fãrã public, Marilyn era comunã si ea stia asta.
Norma Jean - viitoarea Marilyn Monroe - s-a nãscut în anul 1926. Ea avea sã devinã cea mai senzualã, strãlucitoare si îndrãzneatã femeie a timpurilor ei. Când ne gândim la ea, pe lângã pãrul blond, uneori platinat, ne amintim de buzele ei umede care împãrteau zâmbete lumii întregi si atmosfera de mister si sexualitate care o învãluia. Treptat, viata ei a devenit una cu rolul pe care Marilyn si-l asumase, de tânãrã divã fãrã de moarte. Cu o singurã miscare a coapselor, Marylin monopoliza toatã atentia. Un calendar cu fotografiile ei nud a devenit un subiect de scandal, vânzându-se imediat, ca pâinea caldã. Politia a organizat actiuni de confiscare a acestor calendare, de parcã ar fi fost droguri periculoase. Marilyn provoca, astfel, falsul puritanism al societãtii americane, spunând lucrurilor pe nume si aducând senzualitatea la rang de artã.
Primul numãr al celebrei reviste Playboy, care o înfãtisa pe Marilyn pe copertã si pe afisul din mijlocul revistei, nu era usor se gãsit, devenind cea mai rarã piesã pentru colectionari. A fost o publicitate fãrã egal în istoria revistei. A fost, de asemenea, o enormã publicitate pentru Marilyn, care a început sã fie curtatã de cãtre studiourile de film. Simpla aparitie a numelui ei în distributie era în mãsurã sã aducã producãtorilor un plus de jumãtate de milion de dolari încasãri.
Pe ecran, Marilyn Monroe pãrea vulnerabilã si familiarã, pãrea cã dacã te ridicai puteai s-o atingi, lucru care a fãcut-o iubitã de public. Iubind admiratia maselor, Marilyn nu s-a închis într-un turn de fildes, ci profita de fiecare iesire în public, fapt care i-a crescut popularitatea si mai mult. Cu aura de mister a Gretei Garbo dar si cu aceastã atitudine deschisã, Marilyn a avut o glorie nemaiîntâlnitã la Hollywood. Contractul cu studiourile Fox i-au adus actritei partituri din ce în ce mai consistente, mai mature, precum cele din “Un tramvai numit dorintã” ( 1956 ) si clasicul “Unora le place jazzul”. Cu toate cã a jucat impecabil, Hollywoodul era interesat la acea perioadã numai de cifre, de sumele câstigate de pe urma prezentei ei pe ecran, neconsultând-o vreodatã si nedându-si silinta de a o motiva.
La un moment dat, simtindu-se folositã, Marilyn Monroe si-a fãcut bagajele si a plecat la New York, declarând presei: “Pânã la urmã, dacã nu pot fi eu însãmi, la ce bun sã fiu altcineva ?”.
A fost, probabil, greseala vietii ei. Marilyn Monroe a simtit mereu cã este o anonimã, cã doreste sã devinã cineva, însã singurul lucru pe care-l putea face era sã devinã altcineva, prin intermediul actoriei. Pãrãsirea în trombã a Hollywoodului a fãcut sã piardã sansa unui Oscar pe care îl merita, ea nefiind astfel nici mãcar nominalizatã. Iar, nerecunoscãtoare, “Cetatea filmului” nu a primit-o înapoi cu bratele deschise.
Revenirea la film nu a fost usoarã. Autocritica exageratã a fãcut-o sã-si creeze complexe de inferioritate care nu au fost contrazise de cei din jurul ei. Marilyn a devenit îngrozitã de întregul proces al realizãrii unui film. Suprasolicitarea psihicã si-a spus cuvântul într-un final - actrita a devenit, încetul cu încetul, dependentã de pastile si somnifere pentru a putea tine ritmul. În scurt timp a început declinul.
La începutul anilor ‘60, Marilyn Monroe a început sã devinã pacientã a clinicilor de psihiatrie din cauza diverselor cãderi nervoase. Problemele aveau însã sã ardã mocnit, pânã la explozia de pe platourile de filmare la filmul “Something to Give”. Vizibil afectatã de stress, Marilyn îsi pierde din strãlucire, nu se mai poate concentra, întârzie, îsi ia concedii medicale prelungite. Producãtorii nu îi mai suportã atitudinea si o concediazã, mai mult decât atât, intentându-i un proces de 750.000 de dolari, pentru conduitã neprofesionalã.
Toate acestea au fost în mãsurã sã agraveze sãnãtatea fizicã si mai ales psihicã a actritei, care, o lunã mai târziu, este gãsitã moartã, la resedinta sa din Los Angeles. Desi rezultatele anesteziei au arãtat cã a fost vorba de o supradozã de barbiturice, foarte posibil sinucidere, multi suspecteazã încã si acum cã a fost vorba de crimã, datoratã legãturilor amoroase pe care Marilyn se pare cã le-a avut cu presedintele de atunci, John F. Kennedy, si cu fratele acestuia, procurorul Robert Kennedy.Misterul planeazã încã asupra vietii si mortii lui Marilyn Monroe. Dincolo de controverse, ceea ce conteazã este imaginea rãmasã - o actritã fenomenalã, un zâmbet de neuitat si pãrul blond, uneori platinat...
Kylie Minogue revine... cu o melodie gay
Desi în ultima vreme nu a mai fost în centrul atentiei, anul acesta e cu sigurantã si al lui Kylie Minogue, care, cu noul sãu album, “Light Years”, si compilatia “Hits+”, si-a câstigat locul bine meritat în topuri.
Powergirl Kylie este mai doritã ca niciodatã. Frumoasa si talentata australiancã atrage ca un magnet partenerii cu care cântã în duet. Dupã ce si-a încântat fanii cu hitul ‘”Kids”, alãturi de Robbie Williams, a reusit performanta de a cânta alãturi de pretentiosul Ricky Martin, în Marea Britanie, la ITV. Cei doi au impresionat în mod plãcut interpretând împreunã hitul focosului portorican, “Livi’n La Vida Loca”. Cei doi nu s-au hotãrât încã dacã sã lanseze duetul ca single.
Pânã una-alta, dupa melodiile “Spinning Around”, “Kids”, “On a Night Like This “, “Please Stay”, care au intrat încã de la prima aparitie în topurile internationale, Kylie ne pregãteste un nou single, “Your Disco Needs You”. Piesa este un adevãrat cântec gay, aducând cu “Y.M.C.A.” a celor de la Village People, însã mult mai stilat. “Your Disco Needs You” a fost scrisã special pentru Kylie de Robbie Williams.
Precizãri aduse articolului din numãrul trecut referitor la operatia de schimbare de sexTop
Rudy RaduPentru cã am fost rugatã sã dau detalii referitoare la drumul pe care trebuie sã îl parcurgã în România un transsexual în vederea operatiei de schimbare a sexului, voi explica în continuare etapele concrete, medicale si legale, ale acestui proces.
Primul pas îl reprezintã prezentarea la un psiholog pentru o diagnosticare psihologicã. Apoi trebuie sã mergeti la un medic psihiatru, deoarece orice modificare adusã corpului trebuie certificatã de cãtre un psihiatru. Dupã ce psihiatrul v-a stabilit diagnosticul de transsexualism, vã îndreptati cãtre medicul endocrinolog, care are datoria de a efectua o serie de analize bio-chimice si de a vã stabili sexul genetic si hormonal.
Dupã toate acestea, va trebui sã deschideti o actiune în instantã, pentru ca Judecãtoria sã certifice, din punct de vedere legal, operatia de schimbare de sex. Judecãtoria dã aprobarea pentru operatie în functie de decizia Institutului de Medicinã Legalã, care întocmeste o comisie de expertizã medicalã, pentru stabilirea cu certitudine a diagnosticului de transsexualism. Dupã ce Judecãtoria si-a dat acordul, vã revedeti cu medicul endocrinolog pentru începerea unui tratament hormonal si apoi mergeti la un medic chirurg plastician pentru programarea operatiei.
Nu în ultimul rând, în afarã de aceste analize, aprobãri si zeci de pagini de dosar, aveti neapãrat nevoie de... nervi tari si o vointã de fier. Pentru detalii, adrese si alte sfaturi nu ezitati sã mã contactati pe adresa ACCEPT.
Vã reamintim cã, în urma deciziei Adunãrii Generale a Asociatiei ACCEPT, din 17 iunie 2000, membrii ACCEPT vor plãti o cotizatie de 60.000 lei pe an. Cotizatia poate fi plãtitã la sediu sau (prin postã) în contul ACCEPT, Nr. 01 29678915, ING Barings Bank, Bucharest Branch, SWIFT Code INGBROBU , Adresa Bãncii: Soseaua Kiseleff Nr. 11 - 13, Bucuresti, ROMÂNIA.TopProgramul activitãtilor Asociatiei ACCEPT
în luna martie 2001· 5, 12, 19, 26 (luni) orele 16:00 – 18:00, sala mare: trupa gay de dans Corola condusã de Dennis. Cei care doresc sã se înscrie o pot face prezentându-se la orele anuntate si luând legãtura cu Dennis.
· 6,13, 20, 27 (marti) orele16:30 – 18:00, sala mare: Grup experiential condus de psiholog Beatrice Nica, în cadrul serviciului de asistentã psihologicã pentru lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali, transgenderi, sub motto-ul “A crea înseamnã a da la ivealã.”
· 6, 13, 20, 27 (marti) orele 18:30 – 19:00, sala mare: Întrebãri despre sãnãtate, boalã, adaptare la mediu, întâlnire cu voluntarul Robert, student în anul V la Medicinã, care oferã rãspunsuri la probleme ale beneficiarilor ACCEPT.
· 15, 22 (joi) orele 16:00 – 17:30, sala mare: English Club – conversatii si jocuri în limba englezã despre cultura americana, modã, opinii despre evenimente curente cu Kathie de Vito din Dallas, Texas.
· 1, 15, 22 (joi) orele 18:00 – 19:00, sala mare: Primum philosophare – club de dezbateri despre conditia umanã a minoritãtilor sexuale, pe teme de filozofie si eticã, stiinte sociale, condus de Teodor Christian.
· 2, 9, 16, 23 (vineri) orele 16:00 – 18:00, sala mare: Film Club (filme documentare si de fictiune cu tematicã lgbt).
· 8 (joi) orele 16:30 - 18:30, sala mare: Ziua Femeilor. Vizionarea unu film documentar despre drepturile femeilor, urmat de discutii pe aceeasi temã. Moderatoare: Beatrice Nica.
· 14, 28 (miercuri), orele 16:00 – 18:00, sala mare: Întâlniri de lucru ale lesbienelor.
· 21 (miercuri), orele 16:00 – 18:00, sala mare: “Ce pot face împreunã cu ACCEPT?” Consultare si informare cu privire la proiectele actuale si viitoare ale ACCEPT. Moderator: Adrian Coman.Actiunile exceptionale, care nu sunt cuprinse în program, vor fi aduse la cunostinta beneficiarilor prin afise la sediul ACCEPT, pliante distribuite la Disco Club Casablanca si lista de e-mail a ACCEPT. Initiativele pentru activitãti noi se primesc la sediul ACCEPT. Pentru detalii, sunati la 01/252.16.37 sau trimiteti un mesaj la
elena-mit@fx.ro Persoana de legaturã: Elena Mititelu.Serviciul de asistentã psihologicã individualã este gratuit si cuprinde: consiliere, terapie, psihodiagnostic. Vã puteti programa la telefon 01/252.56.20 sau 252.16.37, de luni pânã vineri între orele 11:00–17:30. Psihologul rãspunde la scrisori (CP 34-56, Bucuresti) si e-mail (beatricenica@hotmail.com) în cea mai strictã confidentialitate. Urmãriti si rubrica de specialitate din buletin, pentru rãspunsuri la întrebãri si sfaturi ale psihologului.
Serviciul de orientare profesionalã este gratuit si oferã: cunostinte de bazã pentru autoprezentare (redactarea CV-ului si a scrisorii de intentie, exercitii de rãspunsuri la interviuri); lista cu agentii de plasament din Bucuresti; ghid de evaluare a ofertelor de serviciu. Beneficiarii sunt asistati de sociolog/psiholog, iar programãrile se fac la telefon 01/252.56.20 sau 252.16.37, de luni pânã vineri între orele 11:00-17:00, sau oricând prin e-mail la elena-mit@fx.ro.
Activitãtile si serviciile ACCEPT au loc la sediul asociatiei.
Sunteti invitati sã sunati, pentru detalii, la 01/252.16.37.
| Site-ul ACCEPT |
| Informare si lobby |
| Numarul 6 al buletinului "lgbt@accept". Februarie 2001 |
